GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

GELOZÍE ~i f. 1) Trăire sufletească chinuitoare și obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că ființa iubită nu este credincioasă. 2) Sentiment de nemulțumire egoistă, provocat de situația, succesele cuiva; invidie; pizmă. [G.-D. geloziei] /<it. gelosia
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

GELOZÍE s. f. 1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. invidie. (< it. gelosia)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

GELOZÍE s.f. 1. Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. [Gen. -iei. / < it. gelosia].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

GELOZÍE s. 1. (pop.) temere, temut, (înv.) jaluzie, zulie. (~ unui soț.) 2. v. invidie.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

gelozíe s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink