GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GELOZÍE ~i f. 1) Trăire sufletească chinuitoare și obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că ființa iubită nu este credincioasă. 2) Sentiment de nemulțumire egoistă, provocat de situația, succesele cuiva; invidie; pizmă. [G.-D. geloziei] /<it. gelosia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GELOZÍE s.f. 1. Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. [Gen. -iei. / < it. gelosia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GELOZÍE s. f. 1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. invidie. (< it. gelosia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GELOZÍE s. 1. (pop.) temere, temut, (înv.) jaluzie, zulie. (~ unui soț.) 2. v. invidie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gelozíe s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gelozíe f. (it. gelosía; fr. jalousie. V. jaluzie). Frica de a nu fi ĭubită altă persoană în locu tăŭ, cĭuda de a vedea altă persoană ĭubită în locu tăŭ. Invidie, ură că altu e maĭ fericit de cît [!] tine.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink