GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GELÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă gelozie; stăpânit de gelozie. 2) Care manifestă invidie; plin de invidie; invidios; pizmaș. /<it. geloso
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GELÓS, -OÁSĂ adj. 1. Stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. [< it. geloso].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GELÓS, -OÁSĂ adj. 1. stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. 2. invidios. (< it. geloso)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GELÓS adj. 1. (rar) bănuitor, (pop.) temător, (înv.) zuliar. (Un soț ~.) 2. v. invidios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gelós (geloásă), adj. – 1. Care suferă de gelozie. – 2. Invidios. It. geloso (sec. XIX), cf. zel. – Der. gelozie, s. f. (sentiment chinuitor că ființa iubită este necredincioasă; invidie); gelozi, vb. (a fi gelos), lipsește din dicționare, cu toate că este curent (apare la Bassarabescu). Eset dublet al lui jaluzea, s. f., din fr. jalousie, și ai lui jaluzie, s. f. (gelozie), înv., de la același cuvînt fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gelós adj. m., pl. gelóși; f. sg. geloásă, pl. geloáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gelós, -oásă adj. (it. geloso, gelos; fr. jaloux. V. zelos). Care are gelozie. Fig. Foarte doritor, zelos: gelos de stima superiorilor luĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink