12 definiții pentru „gealat”   declinări

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GEALÁT s. v. călău, gâde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEALÁT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEALÁT, gealați, s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi, fig., cu nuanță peio­rativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă: gelát (ALECSANDRI, P. P. 221) s. m.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gealát (gealáți), s. m.1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gealat m. 1. calău (Mold. gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.; 2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gealát, V. gelat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gelát m. (turc. ğellat, d. pers. ğellad; ngr. tzelátis, sîrb. gelat). Vechĭ. Calăŭ. – În Munt. și gealat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

gealat, gealați s. m. 1. (înv.) călău, gâde 2. (peior.) om voinic și violent; bătăuș
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink