GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz2 care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul2 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAZOMÉTRU ~e n. Aparat pentru reglarea presiunii și măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contității de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea și distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gazométru s. n. (sil. -tru), art. gazométrul; pl. gazométre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gazométru n., pl. e (gaz și metru, cuv. creat de Lavoisier). Aparat de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată. Aparat de măsurat volumu gazuluĭ dintr´un rezervoriŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gazometru, gazometre s. f. fese de femeie.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da cu gazometrul de pământ expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și târî gazometrul expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink