GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÁUSS ~și m. Unitate de măsură a inducției magnetice. /<fr. gauss
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAUSS s.m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S. [Pron. gaus. / < fr. gauss, cf. Gauss – matematician și fizician german].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAUSS s. m. unitate de măsură a inducției magnetice de 10-4 ori mai mare decât tesla. (< fr. gauss)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gauss s. m., pl. gauși; simb. G sau Gs
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAUSS, Carl Friedrich (1777-1855), matematician, fizician și astronom german. Prof. univ. la Göttingen. Contribuții fundamentale în matematică: teoria numerelor („Disquisitiones arithmeticae”), geometrie, algebră, analiză matematică. Prima demonstrație a teoremei fundamentale a algebrei, prima expunere sistematică a teoriei numerelor complexe, introducând reprezentarea lor geometrică. Studii de geometrie diferențială (teoria suprafețelor și reprezentarea conformă). A aplicat metode matematice în studiul electricității și al magnetismului. Inventator al magnetometrului (1832 și, împreună cu W.E. Weber), al primului telegraf electromagnetic utilizabil (1833). A descoperit, prin calcul, asteroizii Ceres, Pallas, Vesta, Iunona. – Teorema lui G., fluxul electric total printr-o suprafață închisă este direct proporțional cu suma algebrică a sarcinilor electrice existente în interiorul acesteia.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink