GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁNT ~ți m. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant.
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁNT, -Ă s. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁNT s. v. cauțiune.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
garánt s. m., pl. garánți
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează).
Sursa: DE |
Adăugată de
danvasilis
| Semnalează o greșeală
| Permalink