GARAGÁȚĂ s. f. v. caragață.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGÁȚĂ, caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ♦ Expr. (Fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGÁȚĂ ~e f. 1) reg. Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte și cu coadă lungă, foarte gălăgioasă și hrăpăreață; coțofană. 2) fig. Femeie vorbăreață. /<ngr. karakáxa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGÁȚĂ s. v. coțofană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caragáță s. f., g.-d. art. caragáței; pl. caragáțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

garagață, garagațe s. f. vociferare, ceartă, scandal.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

de garagață expr. de formă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink