GARÁFĂ s. f. v. carafă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁFĂ s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
garáfă (garáfe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ´a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
caráfă/garáfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei/garáfei; pl. caráfe/garáfe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARÁFĂ (CARÁFĂ) (< ngr., fr.) s. f. Sticlă cu gâtul strâmt și partea de jos bombată; conținutul unei astfel de sticle.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
danvasilis
| Semnalează o greșeală
| Permalink