GALET¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

galet² sn vz galetă¹

galet¹ sm [At: MDT / Pl: ~eți / E: fr galet] 1 Fragment dintr-o rocă sau mineral de mărimea unei nuci, șlefuit de ape, ghețari și care, prin cimentare, dă naștere conglomeratelor. 2 Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3 Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 4 (Teh) Bobină inelară. 5 (Teh) Secțiune a unui comutator rotativ.

GALET¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

GALET s.m. 1. Fragment mic de rocă cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților și care prin cimentare formează conglomerate. 2. Disc de lemn, de metal etc. plasat între două suprafețe care se mișcă una deasupra celeilalte pentru a le micșora frecarea. 3. Element de transformator electric de forma unui inel, avînd mai multe spire de înfășurare. [< fr. galet].

GALET s. n. v. galetă.^[1]

GALET s. m. 1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților. 2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea. ◊ piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 3. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare. 4. secțiune a unui comutator rotativ. (< fr. galet)

GALET ~ți m. Fragment de mineral sau de rocă, șlefuit și rotunjit de torentul apelor, care intră în componența pietrișului și conglomeratelor. /<fr. galet

GALETĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galet s. m.] – Din fr. galette.

galetă² sf [At: ECONOMIA, 220 / Pl: ~te / E: it galetta] (Îvr) Gogoașă de mătase.

galetă¹ sf [At: CONV. LIT. XLIII, 923 / V: ~t sn / Pl: ~te / E: fr galette, it galetta] (Rar) Pesmet tare și lat luat de marinari în curse, de ostași în companie. 2 Prăjitură făcută din faină, unt și ouă.

GALETĂ, galete, s. f. Un fel de pesmet de formă paralelipipedică, mâncat de marinari, ostași aflați în campanie etc. [Var.: galet s. m.] – Din fr. galette.

GALETĂ s.f. Prăjitură făcută din făină, unt și ouă. ♦ Biscuit pentru marinari. [Var. galet s.n. / < fr. galette].

GALETĂ s. f. / galet s. m. 1. prăjitură rotundă și plată din făină, unt și ouă. ◊ biscuit fără sare, pentru marinari; pesmet. 2. obiect în formă de galetă (1). (< fr. galette)

*galétă f., pl. e (ngr. galétta, it. galétta, galletta, d. fr. galette, care vine d. galet, peatră rătunzită de valurĭ, d. vfr. gal.). Sud. Pesmet rătund și turtit la mijloc, obișnuit pe corăbiĭ. – În armată galét, pl. -țĭ.

galet (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galeți

galet (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galeți

galet (miner., tehn. ) s. m., pl. galeți

galetă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galetei; pl. galete

galetă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galetei; pl. galete

galetă s. f. / galet s. m. (pesmet), pl. galete / galeți

galeți moi (pl.), (engl.= mud clast), fragmente de lutite (argile) resedimentate intraformațional; adesea, se întâlnesc în umplutura unor canale de eroziune și sugerează paleocurenți cu viteze mari și energie ridicată.