GĂLĂȚEÁN, -Ă, gălățeni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Galați. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Galați. 3. S. f. (La pl.) Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori roz sau purpurii; primulă (Primula obconica). – Galați (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GĂLĂȚÉNE s. pl. v. primulă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gălățeán adj. m., s. m., pl. gălățéni; f. sg. gălățeánă, pl. gălățéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GĂLĂTENI, com. în jud. Teleorman, pe Clanița; 3.483 loc. (1995). Expl. de petrol. Stație de c. f. Conac (1900), bisericile Sf. Dumitru (1844) și Sf. Gheorghe (1852) în satul Gălăteni.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
galaténi s. m. pl. Locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici și condusă de un propretor cu reședința la Ancira. În această provincie a propovăduit sf. apostol Pavel în prima și a doua sa călătorie misionară, precum și alți apostoli, întemeind și organizând puternice comunități creștine. În jurul anilor 54-55, sf.apostol Pavel scrie din Efes Epistola către galateni (v. epistolă) pentru înlăturarea disensiunilor ivite între ei.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink