GĂINAȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-. – Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.

găinaț sn [At: BIBLIA (1688), 270 / P: gă-i~ / V: ~at, găineț, găniaț, gănieț sm, sn / Pl: ~uri, (înv) ~i / E: lat (stercus) gallinaceum] 1 Excremente de găini. 2 (Pfm) Excremente de pasăre.

GĂINAȚ, găinațuri, s. n. Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i- – Pl. și: (m) găinați] – Lat. [stercus] gallinaceum.

GĂINAȚ, găinațuri, s. n. Excremente de găină sau de altă pasăre. – Pronunțat: gă-i-.

GĂINAȚ ~uri n. Excrement de pasăre. [Pl. și găinațe] /<lat. gallinaceum

găinaț n. gunoiu de pasăre. [Lat. (FIMUS) GALLINACEUS].

găináț m. și n., pl. urĭ (lat. gallináceus, de găină, adică „fimus”, băligar, găinaț, orĭ -áceum, adică „stercus”, băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numaĭ m.). Om mărunțel și neînsemnat. V. căcat și guano.

găinat sm, sn vz găinaț

găineț sn vz găinaț

găniaț smn vz găinaț

gănieț smn vz găinaț

găinaț (desp. gă-i-) s. m., pl. găinați

!găinaț (gă-i-) s. n., pl. găinați

găinaț s. n., pl. găinațuri/găinațe

găinaț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul).

găinaț, găinațuri, s.n. – Excrement de pasăre. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Lat. (stercus „bălegar”) gallinaceum „de găină” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).