gabjă sf [At: TDRG / Pl: ~je / E: găbui] (Mol și Buc; îe) A pune (sau a turna) ~ja pe cineva A pune mâna pe cineva Si: a înhăța.

❍ GABJĂ sf. F Mold. Bucov. 1 Mînă, labă: a pune gabja pe cineva, a-l înhăța, a pune laba pe el (FURT.) (PAMF.) ¶ 2 Palmă: mi-a dat o ~ bună (RV.-CRG.) [găbji].

GABJĂ, gabje s. f. (Reg.) Mînă, labă. ♦ Palmă. – Postverbal al lui găbji.

gabjă f. Mold. mână, ghiară: a pune gabja pe cineva.

gábjă f. (d. găbjesc. Cp. și cu turc. kabza, cantitate cît apucĭ o dată cu mîna). Nord. Fam. A pune gabja pe ceva, a pune gheara, a prinde, a ocupa, a lua în posesiune. A da o gabjă, a da o trînteală.

gabjă, gabje s. f. palmă mare

a pune gabja / gheara / laba (pe cineva / ceva) expr. a prinde, a captura (pe cineva / ceva).