GĂRGĂRIȚĂ (GĂRGĂRÍȚĂ), gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂRGĂRÍȚĂ ~e f. Insectă mică având capul alungit cu un rostru, dăunătoare, mai ales, semințelor și grăunțelor. [G.-D. gărgăriței] /cf. sb. gagrica
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂRGĂRIȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi) (reg.) măzărar. 2. (Tinea granella) (reg.) molie. 3. gărgărița-prunului (Rhynchites bacchus) = prunar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gắrgăriță f., pl. e (cuv. reflex orĭ imit. de forma luĭ ve[r]veriță, turturică ș. a., ca și lat. curculio, gărgăriță. D. rom. vine sîrb. gágrica [vsl. gĭgrica], un verme [!] al peilor [!] netăbăcite, mare avar; bg. gurgulica și -rica, turturică, rut. gurgulica, ung. gergelice și -rice [de unde ĭar rut. gergelice], ngr. gargári. Aceĭașĭ formațiune în chichiriță, pitulice, ghirghilic ș. a.). Un gîndăcel negru foarte mic care mănîncă boabele de cereale (calandra granaria) și de legume (bruchus), maĭ ales de mazăre, de linte și de bob, în care se vîră acoperindu-se cu o peliță. Fig. Om care consumă numaĭ în folosu luĭ. Buburuză (Munt. Mold. sud). – Și gîrgăriță, gîrgîliță și gîrgîriță (nord). V. și curculez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink