opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

GĂRDUIT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar; despre locuri, terenuri) Împrejmuit cu gard (1). – V. gărdui.

GĂRDUIT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar; despre locuri, terenuri) Împrejmuit cu gard (1). – V. gărdui.

gărduit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 236 / Pl: ~iți, ~e / E: gărdui] (Pop; d. o grădină, o curte, un loc etc.) Care a fost împrejmuit cu gard.

GĂRDUIT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar) Împrejmuit cu gard, îngrădit. Ajunseră la o grădină gărduită cu zid de aramă. ISPIRESCU, L. 236.

GĂRDUI, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui.

GĂRDUI, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui.

gărdui vt [At: JIPESCU, O. 88 / Pl: ~esc / E: gard1] (Pop; c. i. grădina, curtea, un loc etc.) A împrejmui cu gard.

GĂRDUI (-uesc) vb. tr. A îngrădi, a împrejmui cu un gard.

gărduì v. a îngrădi cu gard, a împrejmui: o grădină gărduită cu zid de aramă ISP.

Ortografice DOOM

gărdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiesc, 3 sg. gărduiește, imperf. 1 gărduiam; conj. prez. 1 sg. să gărduiesc, 3 să gărduiască

gărdui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiesc, imperf. 3 sg. gărduia; conj. prez. 3 să gărduiască

gărdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiesc, imperf. 3 sg. gărduia; conj. prez. 3 sg. și pl. gărduiască

Argou

gărduit, -ă, gărduiți, -te adj. (intl.) arestat, închis.

gărdui, gărduiesc v. t. a aresta, a închide.

Intrare: gărduit
gărduit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărduit
  • gărduitul
  • gărduitu‑
  • gărduită
  • gărduita
plural
  • gărduiți
  • gărduiții
  • gărduite
  • gărduitele
genitiv-dativ singular
  • gărduit
  • gărduitului
  • gărduite
  • gărduitei
plural
  • gărduiți
  • gărduiților
  • gărduite
  • gărduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: gărdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gărdui
  • gărduire
  • gărduit
  • gărduitu‑
  • gărduind
  • gărduindu‑
 singular plural
  • gărduiește
  • gărduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gărduiesc
 (să)
  • gărduiesc
  • gărduiam
  • gărduii
  • gărduisem
a II-a (tu)
  • gărduiești
 (să)
  • gărduiești
  • gărduiai
  • gărduiși
  • gărduiseși
a III-a (el, ea)
  • gărduiește
 (să)
  • gărduiască
  • gărduia
  • gărdui
  • gărduise
plural I (noi)
  • gărduim
 (să)
  • gărduim
  • gărduiam
  • gărduirăm
  • gărduiserăm
  • gărduisem
a II-a (voi)
  • gărduiți
 (să)
  • gărduiți
  • gărduiați
  • gărduirăți
  • gărduiserăți
  • gărduiseți
a III-a (ei, ele)
  • gărduiesc
 (să)
  • gărduiască
  • gărduiau
  • gărduiră
  • gărduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gărduit, gărduităadjectiv

  • 1. rar (Despre locuri, terenuri) Împrejmuit cu gard (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngrădit
    • format_quote Ajunseră la o grădină gărduită cu zid de aramă. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
etimologie:
  • vezi gărdui DEX '98 DEX '09

gărdui, gărduiescverb

etimologie:
  • Gard + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.