căutare avansată
11 definiții pentru „gălbează”   declinări

GĂLBEÁZĂ, galbeze, s. f. 1. Vierme parazit care traieste in caile biliare ale ovinelor si bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boala de ficat a ovinelor si a bovinelor, provocata de galbeaza (1). 3. Numele a patru speci de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifoli; b) tortel (Cuscuta campestris); c) tortel (Cuscuta epithymum); d) tortel (Cuscuta europea).Cf. alb. kël'bazë, gël'bazë.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂLBEÁZĂ, galbeze, s. f. 1. Vierme parazit care traieste in caile biliare ale ovinelor si bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boala de ficat a ovinelor si a bovinelor, provocata de galbeaza (1). 3. Numele a patru speci de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifoli; b) tortel (Cuscuta campestris); c) tortel (Cuscuta epithymum); d) tortel (Cuscuta europea).Cf. alb. kël'bazë, gël'bazë.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂLBEÁZĂ s. 1. v. fascioloza. 2. v. tortel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂLBEÁZĂ ~éze f. 1) (l-a erbivore, mai ales l-a oi) Boală a ficatului provocată de un parazit. 2) Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale erbivorelor și provoacă această boală. /Cuv. autoht.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s. f. Boală de ficat l-a oi (rar l-a alte vite), produsă de un vierme (Distomum hepaticum) care se găsește în ficat. Spunei că turma toată zace de rea gălbează. ALEXANDREASCU, M. 394. Sănătaten tîrlă, că oile mor de gălbează, răspuns ironic l-a urările cuiva, făcute dupe ce am suferit o pagubă. – Variante: gălbáză (HOGAȘ, M. N. 190, ȘEZ. IX 170), gălbeáță (ALECSANDRI, T. I 408) s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbeáză (gălbéze), s. f.1. Boală a ovinelor. – 2. Plantă (Marchetia polymorpha). – Var. călbează. Mr. gălbadză. Lat. clāvĕlla, cu metateza *calvella*călbea și cu suf. -ză, cf. fr. clavelée „boală, dropică”, it. chiavello (Battisti, II, 896). Compunerea cu - este curentă în rom., cf. cinteză, pupăză, spetează, sfîrlează, etc. Schimbarea cg, care apare frecvent l-a inițială, pare a indica o confuzie cu galben. În sfîrșit, numele plantei se datorează întrebuințări ei în medicina populară cf. sp. hepatica. Se consideră în general că etimonul cuvîntului este alb. gëljbazë s-au këljbazë (Cihac, II, 717; Meyer 222; Pușcariu 696; Philippide, I, 256 și II, 702; Pascu, II, 220; DAR; Capidan, Raporturile, 530; Candrea; Scriban; Rosetti, II, 113); însă alb. nu a fost explicat pînă în prezent și rezultatul lui pare a indica un împrumut din rom. În aceeași sitoație se află ngr. ϰαλμπάτσα (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnwörter, 26), și săs. galbiaze. Legătura cu chelbe, sugerată de DAR, nu este evidentă. Pentru Lahovary 327, este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. Der. gălbeji (var. gălbezi, călbeji, călbezi, îngălbeji), vb. (a se înbolnăvi de dropică; a deveni palid, a se îngălbeni), în al cărui al doilea sens a intervenit o încrucișare cu galben; gălbenos (var. gălbăjos, gălbăcios, călbejos), adj. (bolnav de dropică; palid, galben); gălbejoasă (var. gălbejeală), s. f. (gălbeneală); gălbășoară s. f. (plantă, Lysimachia vulgaris). După Scriban, der. sar explica mai bine plecînd de l-a galben, cu schimbare de suf. galbĭnusgalbĭdus; însă această ipoteză nu pare corectă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbează (călbează) f. 1. boală de ficat a oilor: toată turma zace de rea gălbează GR. AL.; 2. vierme stricăcios vilor (Distomum hepaticum); 3. plantă parazită care își suge din trifoiu nutrimentul, făcândul astfel să îngălbenească și să piară (Cuscuta epithymum). [Albanez KĂLBAZĂ, GĂLBAZĂ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbeáză și călbeáză f., pl. eze (alb. kălĭbază, și gălĭbază. O boală de ficat l-a oĭ (distomum hepáticum) produsă de un verme [!]. O plantă, fĭerea pămîntuluĭ (marchántia polymórpha). – În nord gălbază.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

galbeáza, -e, (calbeaza, calbaza), s.f. – 1. Vierme parazit (Distomum hepaticum; Fasciola hepatica). 2. (med.) Boala de ficat a ovinelor si bovinelor: Boala a ficatului l-a oi: „Pe l-a noi, pe valea gioasa, / Pier oile de calbaza” (Barlea 1924 II: 12). – Cuvant autohton, cf. alb. këlbázë, gëlbázë (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Russu 1981).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink