găbjít, găbjítă, găbjíți, găbjíte, adj. (reg.) 1. înhățat, găbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, șterpelit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GĂBJÍ ~ésc tranz. pop. (ființe) A prinde pe neașteptate și cu putere. /v. a găbui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găbjí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 sg. și. pl. găbjeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink