GÂRLÍȚĂ1, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. – Gârlă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂRLÍȚĂ ~e f. Gâscă sălbatică de culoare cenușie, cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gârlíță (gârlă mică) s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gârliță (zool. ) s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gî́rliță f., pl. e (dim. d. gîrlă, adică „gît, guler”). Zgardă de fer care se punea criminalilor (V. butuc). Un fel de gîscă de coloare [!] închisă și c´o pată albă´n frunte (anser albifrons).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂRLÍȚĂ s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu penaj cenușiu, alburie pe piept și cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anser albifrons). În România sosește în octombrie, rămânând în timpul iernilor blânde.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink