gârlán, -ă, gârláni, -e, adj. (pop.) haimana, fără căpătâi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gîrlán (-ne), s. n. – Gît, gîtlej. Sl. grŭlo „gît”, cf. gîrlă și bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucișat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, și pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s. m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s. m. (stîrc). Gîtlej, s. n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucișare cu tc. gerdan „gît”, cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gîrlán, -ă adj. (d. gîtlan, ca cloporniță, părlăgele, povirla îld. -tniță, pătl-, -dlă. Cp. și cu bg. gŭrlo, gît, și gŭrlen, guturaĭ). Munt. vest. Gîtlan, cu gît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gîtlán, -ă adj. (îld. *gîltan. V. gît). Om cu gîtu gros. Se zice și despre o varietate de prune cu vîrfu ca un gît, ca perele (bardace): prune gîtlane, prunĭ gîtlanĭ. – Și gîrlan: prune gîrlane (Munt. vest). Și gîtlănos: prune gîtlănoase (Munt. est).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink