GÂRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂRLĂ¹ ~e f. 1) Apă curgătoare cu debit mic; râu mic. 2) fam. Braț mic al unui râu. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fără rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. gărlo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂRLĂ² adv. În cantitate mare; din belșug. /<bulg. gărlo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂRLĂ s. (GEOGR.) (Transilv. și Mold.) ponor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gârlă s. f., g.-d. art. gârlei; pl. gârle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gîrlă (gîrle), s. f. – 1. Braț de rîu. – 2. Apă mică. Bg. gărlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. gîrlan, s. m. (copil hoinar). – Cf. gîrlici, gîrliță.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gî́rlă f., pl. e (vsl. bg. grŭlo, gît, gură, gură de rîŭ; rut. girlo, gură de rîŭ, maĭ ales a Dunăriĭ, gorlo, gîtlej. V. ghĭorlan, îngurluĭesc și jirloaĭe). Braț de rîŭ. Pîrăŭ [!]. Adv. Ca gîrla, jirloaĭe: apa curgea gîrlă pin [!] ferestre, (fig.) belelele curgeaŭ gîrlă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

GÂRLA MARE 1. Com. în jud. Mehedinți; 6.648 loc. (1995). Creșterea porcinelor. Biserica Pogorârea Sfântului Duh (1838) în satul Gârla Mare. 2. Cultură din Epoca bronzului (sec. 15-13 î. Hr.) numită astfel după numele com. în care a fost descoperită așezarea eponimă. Răspândită în S Olteniei, Banat și NE Iugoslaviei; face parte din marea arie culturală a „Câmpurilor de urne” de pe cursul mijlociu și inferior al Dunării.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a da pe gârlă expr. a risipi (ceva), a rămâne păgubit (cu ceva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink