GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A GÂRBOVÍ ~ésc tranz. A face să se gârbovească; a gheboșa; a cocoșa; a cocârja. /Din gârbov
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE GÂRBOVÍ mă ~ésc intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutăți etc.); a deveni gârbov; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. /Din gârbov
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneții.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gârboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gârboveáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța [!] l-a gîrbovit. V. refl. S´a gîrbovit de bătrîneță [!].
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂRBOVI, com. în jud. Ialomița; 4.649 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Stație de c. f.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink