GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂNSÁC ~ci m. Bărbătușul gâștei. /<bulg. găsak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂNSÁC s. (ORNIT.) gâscan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gânsác s. m., pl. gânsáci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gînsác (gânsáci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gînsác m. (vsl. gonsakŭ, bg. gysák. V. gîscă). Est. Masculu gîșteĭ. – În vest gîscan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink