GÂNGAV (GÂNGÁV), -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit. – Din sl. gongnavŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂNGAV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește greu, îngăimând și repetând silabele. /<sl. gongnavu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂNGAV adj., s. v. bâlbâit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gângav adj. m., s. m., pl. gângavi; f. sg. gângavă, pl. gângave
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gî́ngav (est) și gîngáv (vest), -ă adj. (vsl. gongnavŭ, bîzîitor, murmurător; bg. gygniv, fornăit. V. gînganie, gîgîĭ). Gîgîit care nu poate vorbi bine și tot scoate sunetu g. V. bîlbîit, fornăit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink