GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂFÂIÁLĂ ~iéli f. Zgomot caracteristic produs de o ființă care gâfâie. /a gâfâi + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂFÂIÁLĂ s. gâfâit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort fizic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gîfîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a gîfîi.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink