GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbește (prea) mult, care nu se poate abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂDILÍCI n. fam.: A avea ~ la limbă a vorbi multe și de toate; a avea mâncărime de limbă. /a (se) gâdila + suf. ~ici
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gâdilíci s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gîdilícĭ n., pl. urĭ. Fam. A avea gîdilicĭ la limbă, a avea mîncărime la limbă, gust de vorbă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gâdilici, gâdilici s. m. meșter sau ucenic care lucrează încet.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink