12 definiții pentru «g»   declinări

G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî.Pl. și: (1, n.) g-uri].
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

G s. m. invar. A noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră (4) când este urmată de e sau i; oclusivă palatală (2) sonoră în grupurile ghi și ghe; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ghe].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

g1 (literă) [cit. ge / ghe / gî] s. m. / s. n., pl. g / g-uri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

g2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. g
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

G, g s. m. invar. [cit. ghe; în abr. și ge]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

G m. a șeaptea literă a alfabetului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

g m. A șaptea literă a alfabetuluĭ latin, născută din modificarea luĭ c și admisă în alfabetu latin de abea [!] pe la 234 în ainte [!] de Hristos în locu inuzitatuluĭ z, care, cînd a fost ĭar întrebuințat, a ocupat ultimu loc. Romaniĭ o pronunțau numaĭ gh în toate cazurile. Maĭ pe urmă s´a pronunțat ge, gi. V. la c.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

g 1. Numele celui de-al șaptelea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din evul mediu. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, g este echivalentul lui sol*. Popoarele de lb. romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (g = sol). 2. În sistemul modurilor (I, 3) greg., G este finalis* pentru modurile 7 și 8 (mixolidian și hipomixolidian). 3. Cheie*: cea de sol a intrat mai târziu în uz decât celelalte și s-a generalizat abia în sec. 15. S-a păstrat numai cheia sol pe linia a 2-a (numită și cheia de violină*), cea pe linia 1-a (cheia fr. de vl.) având același rol cu cheia fa pe linia a 4-a. 4. Abreviații*: m.g. (fr. main gauche); G.P. (germ. Generalpause*). V.: acord; cifraj; gamma; major; minor; tonalitate (2).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

G s. m. invar. 1. A noua literă a alfabetului limbii române: a) consoană oclusivă velară sonoră (ex. gară, gură); b) element component al grupurilor de litere ge, gi, prin care se notează consoana semioclusivă prepalatală sonoră ğ (ex. geam, gingie); c) element de compunere ale grupurilor de litere ghe, ghi, prin care se notează consoana oclusivă palatală sonoră g' (ex. gheară, ghiață). 2. (MUZ.) Notația literală pentru sunetul sol. 3. (METR.) Simbol al prefixului giga-.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

g1 (FIZ.), simbol pentru accelerația gravitațională.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

g2, simbol pentru gram.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCELERAȚIE GRAVITAȚIONALĂ (g) accelerație de mișcare a corpurilor în vid într-un câmp gravitațional, care depinde de poziția punctului față de centrul de atracție, reprezentând intensitatea câmpului gravitațional în punctul respectiv, g fiind numeric egală cu forța cu care este atrasă unitatea de masă. În cazul Pământului se definește valoarea normală la nivelul mării și latitudinea 0 la 45°, gn = 9,80665 m/s2.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink