fășcuță¹ sf [At: ȘEZ. VIII, 93 / Pl: ~țe / E: ucr фаска] (Mol) Vas înalt și îngust, cu capac, în care se țin lactate sau se face unt.

❍FĂȘCUȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Putinică cu capac în care se ține unt, brînză, lapte acru, etc. [rut. faska].

FĂȘCUȚĂ, fășcuțe, s. f. (Mold.) Putinică cu capac, în care se păstrează brînza. O sumedenie de putini și fășcuțe, care cu brînză de oi, care cu de vaci. HOGAȘ, DR. II 29.

FĂȘCUȚĂ, fășcuțe, s. f. (Reg.) Putinică cu capac, în care se păstrează brînza. – Ucr. faška + suf. -uță.

fășcuță f. Mold. putinică în care se ține unt, brânză, etc. [Rut. FASKA (din nemț. Fässchen)].

fășcúță f., pl. e (rut. pol. faska, butoĭaș, d. germ. fäschen, dial. fasken, butoĭaș). Est. Învălitoare cilindrică de coajă de brad cusută în care se pune brînza ca și’ntr’un burduf.

fășcuță (fășcuțe), s. f. – 1. Vas de lemn pentru lapte. – 2. Plantă, Orobus vernus. Rut. faska (Cihac, II, 108; Candrea; DAR), din germ. Fass, dim. dialectal Fasken. În Mold.

fășcuță, fășcuțe, s.f. (reg.) putinei, bădâi, budâi, botorog, botică, șteang, chegorniță, berbință, boșcă, bâlercuță.