2 definiții pentru fătăciunat
Explicative DEX
fătăciunat sn [At: (a. 1809) URICARIUL VI, 471 / Pl: ~uri / E: fătăciune + -at] (Îvr) Inventariere a produselor agricole dintr-un an.
Arhaisme și regionalisme
fătăciunat s.n. (înv.) socoteala (evidența) fătăciunilor (v.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fătăciunat
fătăciunat substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)