2 definiții pentru fărălegiuitor
Explicative DEX
fărălegiuitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 116/18 / Pl: ~i, ~oare / E: fărălegiui + -itor] (Înv) 1-2 smf, a Nelegiuit. 3-4 smf, a (Persoană) care comite un sacrilegiu. 5-6 smf, a Păcătos.
Arhaisme și regionalisme
fărălegiuitor, fărălegiuitoare, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fărălegiuitor
fărălegiuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)