FĂLOȘIE, făloșii, s. f. (Reg.) Îngâmfare. – Fălos + suf. -ie.

făloșie sf [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / Pl: ~ii / E: fălos + -ie] (Reg) 1 Mândrie. 2 Trufie.

❍FĂLOȘIE sf. Trans. Maram. Băn. Fudulie, mîndrie, lăudăroșie: aceasta e făloșia și mîndria mea, care era să-mi mînce viața ȚICH. [fălos].

FĂLOȘIE, făloșii, s. f. (Reg.) Fudulie, îngâmfare. – Fălos + suf. -ie.

FĂLOȘIE ~i f. fam. v. FALĂ. / fălos + suf. ~ie

făloșie (pop.) s. f., art. făloșia, g.-d. făloșii, art. făloșiei

făloșie (reg.) s. f., art. făloșia, g.-d. făloșii, art. făloșiei

făloșie s. f., art. făloșia, g.-d. art. făloșiei, pl. făloșii

făloșie, făloșii s. f. 1. virilitate. 2. dimensiune impresionantă a unui penis.

FĂLOȘIE s. v. arogantă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

făloșie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

FĂLOȘIE s. f. (Ban.) Trufie. Superbia. Falosia. Buszkeségh. LEX. MARS., 247. Etimologie: fălos + suf. -ie. Vezi și fălie, fălos, fălui. Cf. buieceală, buiecie, buiecitură (1), fălie (2), hicimășie, mărosie, zuzie.