fâștoacă sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA / V: ~toc sn / Pl: ~ace / E: nct] (Mol) 1 Bucată (1). 2 (Complinit de „de pământ”) Bucată de pământ de 10-15 prăjini. 3 Ogor lung și îngust. 4 Loc din pădure de unde se trimit lemnele la vale. 5 Drum care se pierde în pădure. 6 (Îffăștoc complinit prin „de oi”) Cârd mic.

fâștoc sn vz fâștoacă

fâștoacă s.f. (reg.) bucată.