opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

fâșcâit sn [At: DA / V: ~căit / Pl: ~uri / E: fâșcâi] (Mol; Buc) Șuierat.

fâșcăi2 v vz fâșcâi

fâșcăit sn vz fâșcâit

fâșcâi vi [At: MARIAN, ap. DA / V: ~căi / Pzi: fâșcâi, ~esc / E: nct] (Mol; Buc) A șuiera printre dinți sau cu ajutorul degetelor.

❍FÎȘCÎI (-cîiu) vb. intr. Maram. A fluiera BRL. [comp. FIȘCĂI].

FÎȘCÎI, fîșcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

FÎȘCÎIT s. n. Șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor).

FÎȘCÎI, fîșcîi, vb. IV. Intranzit. (reg.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. – Din fîș.

FÎȘCÎIT s. n. (Reg.) Faptul de a fîșcîi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor).

fîșcîĭ, a -í v. intr. (cp. cu fojgăĭ și cu it. fischiare, a șuĭera). Mold. Șuĭer tare.

Arhaisme și regionalisme

fâșcâit, s.n. (reg.) fluierat, șuierat.

fâșcâi, fâșcâi, vb. IV (reg.) a fluiera printre dinți (sau cu degetele).

Intrare: fâșcâit
fâșcâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșcâit
  • fâșcâitul
  • fâșcâitu‑
plural
  • fâșcâituri
  • fâșcâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșcâit
  • fâșcâitului
plural
  • fâșcâituri
  • fâșcâiturilor
vocativ singular —
plural —
fâșcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fâșcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșcâi
  • fâșcâire
  • fâșcâit
  • fâșcâitu‑
  • fâșcâind
  • fâșcâindu‑
 singular plural
  • fâșcâie
  • fâșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșcâi
 (să)
  • fâșcâi
  • fâșcâiam
  • fâșcâii
  • fâșcâisem
a II-a (tu)
  • fâșcâi
 (să)
  • fâșcâi
  • fâșcâiai
  • fâșcâiși
  • fâșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșcâie
 (să)
  • fâșcâie
  • fâșcâia
  • fâșcâi
  • fâșcâise
plural I (noi)
  • fâșcâim
 (să)
  • fâșcâim
  • fâșcâiam
  • fâșcâirăm
  • fâșcâiserăm
  • fâșcâisem
a II-a (voi)
  • fâșcâiți
 (să)
  • fâșcâiți
  • fâșcâiați
  • fâșcâirăți
  • fâșcâiserăți
  • fâșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșcâie
 (să)
  • fâșcâie
  • fâșcâiau
  • fâșcâiră
  • fâșcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșcâit, fâșcâiturisubstantiv neutru

  • 1. Șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). DLRLC
    sinonime: șuierătură

fâșcâi, fâșcâiverb

  • 1. regional A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). DLRLC
    sinonime: fluiera șuiera
    • format_quote Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. DLRLC
    • format_quote El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. DLRLC
    • format_quote tranzitiv M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215. DLRLC
etimologie:
  • fâș DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.