FUZIONÁ, fuzionez, vb. I. Intranz. A realiza o fuziune; a se contopi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. fusionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FUZIONÁ ~eáză intranz. (despre lucruri distincte) A realiza o fuziune; a se uni, formând un tot. [Sil. -zi-o-] /<fr. fusionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUZIONÁ vb. I. intr. A se contopi. [Pron. -zi-o-, p.i. -nez. / < fr. fusionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUZIONÁ vb. intr. a realiza o fuziune; a se contopi. (< fr. fusionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FUZIONÁ vb. a se contopi, a se uni. (Două partide politice care ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fuzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. fuzioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fuzionéz v. tr. (fr. fusionner, d. fusion, fuziune). Contopesc, unesc într´un singur partid, într´un singur corp. V. refl. Mă unesc, mă contopesc: partidele s´aŭ fuzionat (și intr. aŭ fuzionat).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink