fuți, nu fuți, vremea pulii trece prov. (obs.) carpe diem!; trăiește-ți clipa!; bucură-te de ziua de azi!

a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie.

fute [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~ta / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop) 1-2 vtr (Trv) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam) a freca (22). 4 vt (Fam) A certa. 5 vt (Fam) A înșela. 6 vt (Fam; șîe a ~ la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam; îe) A(-și) ~ timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A ~ una (sau o bătaie) cuiva A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam; îe) A i-o ~ cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam; șfg) A învinge. 12 vt (Fam; gmț) A face. 13 vt (Fam; gmț; șîe a ~ treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam) A distruge. 15 vt (Îc) ~-vânt Om de nimic. 16 vt (Orn; îae) Codobatură (Motacilla alba).

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) (cu conotații admirative, cât și de respingere) extraordinar!

fute, fut (obs.) I. v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva). 2. (fig.) a strica (ceva). 3. (fig.) a bate (pe cineva); a nenoroci (pe cineva). II. v. r. (d. oameni) a avea contact sexual (cu un partener de sex).

futa v vz fute

a fute buha / vântul expr. (obs.) a lenevi, a trândăvi.

fúte [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop.) 1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam.) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam.) a freca (22). 4 vt (Fam.) A certa. 5 vt (Fam.) A înșela. 6 vt (Fam.; șîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam.; îe) A(-și) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam.; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam.; șfg) A învinge. 12 vt (Fam.; gmț) A face. 13 vt (Fam.; gmț; șîe a fute treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam.) A distruge. 15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic. 16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).

fute (fut, futut), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. joder, port. foder. – Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.” (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).

fute, prez. ind. pers. I fut, vb. (Forma futu- din formulele de imprecație futu-ți mama ta, futu-i mama lui, etc. prezintă și variante eufemistice ătu-, tu-)

a fute (pe cineva) la cap / la icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli, a bate la cap; a irita, a exaspera.