2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

futere sf [At: MDA ms / V: ~tare / Pl: ~ri / E: fute] (Pop) 1 (Trv) Act sexual. 2 (Fam) Situație încurcată. 3 (Fam) Supunere a cuiva la eforturi prea mari Si: (fam) frecare (12), futut1 (3). 4 (Fam) Certare. 5 (Fam) înșelare. 6 (Fam) Agasare. 7 (Fam; gmț) Lucrare efectuată prost. 8 (Fam) Distrugere.

fute [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~ta / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop) 1-2 vtr (Trv) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam) a freca (22). 4 vt (Fam) A certa. 5 vt (Fam) A înșela. 6 vt (Fam; șîe a ~ la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam; îe) A(-și) ~ timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A ~ una (sau o bătaie) cuiva A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam; îe) A i-o ~ cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam; șfg) A învinge. 12 vt (Fam; gmț) A face. 13 vt (Fam; gmț; șîe a ~ treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam) A distruge. 15 vt (Îc) ~-vânt Om de nimic. 16 vt (Orn; îae) Codobatură (Motacilla alba).

fúte [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop.) 1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam.) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam.) a freca (22). 4 vt (Fam.) A certa. 5 vt (Fam.) A înșela. 6 vt (Fam.; șîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam.; îe) A(-și) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam.; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam.; șfg) A învinge. 12 vt (Fam.; gmț) A face. 13 vt (Fam.; gmț; șîe a fute treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam.) A distruge. 15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic. 16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fute, prez. ind. pers. I fut, vb. (Forma futu- din formulele de imprecație futu-ți mama ta, futu-i mama lui, etc. prezintă și variante eufemistice ătu-, tu-)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fute (fut, futut), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. joder, port. foder.Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.” (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

futere adj. invar. (obs.) excelent, formidabil, grozav.

a fute (pe cineva) la cap / la icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli, a bate la cap; a irita, a exaspera.

a fute buha / vântul expr. (obs.) a lenevi, a trândăvi.

a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie.

facere(a) de bine (e) futere de mamă prov. (obs.) generozitatea arătată altuia are adesea urmări nefaste pentru binefăcător.

fute, fut (obs.) I. v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva). 2. (fig.) a strica (ceva). 3. (fig.) a bate (pe cineva); a nenoroci (pe cineva). II. v. r. (d. oameni) a avea contact sexual (cu un partener de sex).

futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) (cu conotații admirative, cât și de respingere) extraordinar!

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

fuți, nu fuți, vremea pulii trece prov. (obs.) carpe diem!; trăiește-ți clipa!; bucură-te de ziua de azi!

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.

Intrare: futere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • futere
  • futerea
plural
  • futeri
  • futerile
genitiv-dativ singular
  • futeri
  • futerii
plural
  • futeri
  • futerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • futare
  • futarea
plural
  • futări
  • futările
genitiv-dativ singular
  • futări
  • futării
plural
  • futări
  • futărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fute
verb (VT603)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fute
  • futere
  • futut
  • fututu‑
  • futând
  • futându‑
singular plural
  • fute
  • futeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fut
(să)
  • fut
  • futeam
  • futui
  • futusem
a II-a (tu)
  • fuți
(să)
  • fuți
  • futeai
  • futuși
  • futuseși
a III-a (el, ea)
  • fute
(să)
  • fu
  • futea
  • futu
  • futuse
plural I (noi)
  • futem
(să)
  • futem
  • futeam
  • futurăm
  • futuserăm
  • futusem
a II-a (voi)
  • futeți
(să)
  • futeți
  • futeați
  • futurăți
  • futuserăți
  • futuseți
a III-a (ei, ele)
  • fut
(să)
  • fu
  • futeau
  • futu
  • futuseră
futa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)