12 definiții pentru furătură
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furătură sf [At: SBIERA, P. 255 / Pl: ~ri / E: fura + -ătură] (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURĂTURĂ (pl. -turi) sf. Furat: tu m’ai îndemnat la furături SB..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furătură s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
FURĂTURĂ s. v. furt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURĂTURĂ s. furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
furătúră, furături, s.f. Lucru de furat. ■ Termenul a circulat preponderent în Trans. (ALR, s.n., vol. IV, h. 984). – Din fura + suf. -ătură (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
furătură, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furătură, furăturisubstantiv feminin
-
- Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255. DLRLC
-
etimologie:
- Fura + -ătură. DEX '98 DEX '09