FUROÁRE, furori, s. f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (Fam.; în expr.) A face furori = a provoca admirație, senzație, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

FUROÁRE ~óri f. rar 1) Exces de furie. 2) Patimă arzătoare; pasiune puternică. ◊ A face ~ori a încânta pe cineva, în special, prin aspectul exterior. [Sil. -roa-re] /<fr. fureur, lat. furor, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUROÁRE s. f. 1. mânie, delir furios, furie. 2. pasiune violentă; încântare. ♦ (fam.) a face ~ ori = a provoca admirație (prin aspectul exterior). (< fr. fureur, lat. furor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

furoáre s. f., g.-d. art. furórii; pl. furóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*furoáre f., pl. orĭ (lat. furor. V. furie). Furie. A face furorĭ, a avea mare trecere, a fi mult admirat, a plăcea foarte mult: acest bătrîn a făcut furorĭ pe la 1848, aceste pălăriĭ fac furorĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURÓRI s. pl. v. senzație, vâlvă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a face furori expr. a provoca senzație / admirație.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink