11 definiții pentru «furniza»   conjugări

FURNIZÁ, furnizez, vb. I. Tranz. A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziție servicii, contra plată, în baza unei înțelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informație, o știre etc. – Din furnizor. Cf. fr. fournir.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNIZÁ, furnizez, vb. I. Tranz. A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziție servicii, contra plată, în baza unei înțelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informație, o știre etc. – Din furnizor. Cf. fr. fournir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

furnizá (a ~) vb., ind. prez. 3 furnizeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNIZÁ vb. 1. v. procura. 2. v. da.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A FURNIZÁ ~éz tranz. 1) (mărfuri, materiale, provizii etc.) A pune în posesiune în mod sistematic (în baza unor înțelegeri prealabile); a livra. 2) (informații, știri etc.) A pune la dispoziție cu regularitate. /Din furnizor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNIZÁ vb. I. tr. A procura prin vânzare (mărfuri), a aproviziona; a livra. ♦ A da, a oferi o informație, o știre etc. [P.i. -zez. / < fr. fournir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNIZÁ vb. tr. 1. a procura prin vânzare (mărfuri), a aproviziona; a livra. 2. a oferi o informație, o știre etc. (după fr. fournir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

furnizá vb., ind. prez. 1 sg. furnizéz, 3 sg. și pl. furnizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furnizá (furnizéz, furnizát), vb. – A dota, a înzestra, a aproviziona. Fr. fournir, adaptat la terminația -iza, cf. abrutirabrutiza, amortiramortiza, etc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

furnisà v. a aproviziona: a furnisa o casă cu pâine; 2. a procura: a furnisa cuiva bani; 3. a purta grijă de: a furnisa cheltuelile. [Verb tras din furnisor].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*furniséz v. tr. (fr. fournir, part fournissant, d. vgerm. frumjan; it. fornire). Procur, aduc, daŭ: a furnisa uneĭ case, uneĭ armate proviziunĭ. – Fals -izez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink