FURNITÚRĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

furnitúră s. f., g.-d. art. furnitúrii; pl. furnitúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNITÚRĂ ~i f. 1) Ceea ce este furnizat. 2) Material auxiliar (ață, căptușeală, nasturi etc.) folosit la confectionarea articolelor de îmbrăcăminte. /<fr. fourniture
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNITÚRĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

furnitúră s. f., g.-d. art. furnitúrii; pl. furnitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furnitură f. 1. aprovizionare: furnituri de grâne, de cancelarie; 2. ceeace croitorii sau tapițerii furnisează peste stofă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*furnitúră f., pl. ĭ (fr. fourniture). Lucru furnisat, adus p. necesitățile cuĭva: furnitură de fîn pentru armată, de postav pentru o școală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink