FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe față unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Fumir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A FURNIRUÍ ~iésc tranz. (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a placa. [Sil. -ru-i] /<germ. furnieren
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNIRUÍ vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iască. / < germ. furnieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURNIRUÍ vb. tr. a acoperi o piesă de lemn cu furnir. (< germ. furnieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

furniruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiésc, imperf. 3 sg. furniruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. furniruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink