FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURCÓI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furcói s. n., pl. furcoáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furcóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. furcă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink