FURCHET, furcheți, s. m. Piesă de oțel în formă de furcă (1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pe care se sprijină rama. – Din it. forchetta (după furcă).

furchet sm [At: CADE / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~eți / E: it forchetta] Piesă de oțel în formă de furcă (1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul mersului Si: (reg) strapazan.

FURCHET, furcheți, s. m. Piesă de oțel în formă de furcă (1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul vâslitului. – Din it. forchetta (după furcă).

FURCHET, furcheți, s. m. Piesă de oțel în forma unei furci mici, fixată în marginea bărcii pentru a sprijini vîsla în timpul vîslitului.

FURCHET s.m. Dispozitiv de oțel fixat la bărci pentru sprijinirea ramei în timpul vîslitului. [Var. furchetă s.f. / < it. forchetta, după furcă].

FURCHET s. m. furcă la bărci, pe care se sprijină rama în timpul vâslitului. (< it. forchetta)

FURCHET ~ți m. Piesă metalică, asemănătoare unei furci, fixată la o barcă pentru a sprijini vâslele. /<it. forchetta

furchetă sf vz furchet

FURCHETĂ s.f. v. furchet.

furchet s. m., pl. furcheți

furchet s. m., pl. furcheți

furchet s. m., pl. furcheți