FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURCĂRÍE s. v. clacă, furcă, șezătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furcăríe s. f., art. furcăría, g.-d. art. furcăríei; pl. furcăríi, art. furcăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furcăríe f. (d. furcă). Șezătoare la care se toarce. V. clacă, zbor 3.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink