FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURĂTÚRĂ s. v. furt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink