FUNDUÁRĂ, funduare, adj.f. (Înv.; în sintagma) Carte funduară = carte funciară, v. funciar. [Pr.: -du-a-] – Cf. lat. fundus, germ. Fundus „proprietate(de teren)”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

funduáră adj. f. (sil. -du-a-), pl. funduáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink