fundéi, fundéiuri, s.n. (reg.) 1. rămășiță dintr-o trâmbă de pânză, din care s-a tăiat o bucată. 2. rămășiță dintr-o claie de grâu, după ce s-au luat cei mai mulți snopi; așternutul de paie pe care se face stogul de grâu. 3. parte de sus a intestinului gros.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fundéĭ n., pl. ĭe. Arg. Trans. sud. Fund așternut de paĭe orĭ alt-ceva pe care se înalță claĭa de fîn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÚNDĂ ~e f. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fúndă (fúnde), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică [!] o pînză (și fungă, pl. ĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink