FUNDÁT, -Ă, fundați, -te, adj. Bazat (pe ceva), întemeiat (1). [Var.: fondát, -ă adj.] – V. funda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fundát, -ă adj. Întemeĭat. Fig. Autorizat, motivat, care are rațiunea de a fi: acuzațiune, reputațiune fundată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDÁ vb. v. înființa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A funda ≠ a lichida
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. și pl. fundeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fundéz v. tr. (lat. fundare, d. fundus, fund). Așez fundamentu, pun temelia uneĭ construcțiunĭ. Fig. Stabilesc, instituĭ, întemeĭez, înființez: a funda o universitate, o religiune. Sprijin cu probe: a funda o acuzațiune pe fapte probate. – Fals fondez (fr. fonder).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink