FUMIVOR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea cu aer suplimentar a unui focar de cazan, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.

fumivor, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr fumivore] 1 a Care absoarbe fumul. 2 sn Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului.

FUMIVOR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.

FUMIVOR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora].

FUMIVOR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore)

FUMIVOR¹ ~ă (~i, ~e) Care absoarbe fumul. Aparat ~. /<fr. fumivore

FUMIVOR² ~e n. Dispozitiv folosit pentru micșorarea cantității de fum și pentru îmbunătățirea arderii într-un focar. /<fr. fumivore

*fumivór, -óră adj. (d. fum și -vor din carnivor). Care înghite și suprimă fumu: aparat fumivor. S. n. pl. oare. Un fumivor.

fumivor² s. n., pl. fumivoare

fumivor¹ adj. m., pl. fumivori; f. fumivoră, pl. fumivore

fumivor¹ adj. m., pl. fumivori; f. fumivoră, pl. fumivore

fumivor² s. n., pl. fumivoare

fumivor s. n., pl. fumivoare

fumivor adj. m., pl. fumivori; f. sg. fumivoră, pl. fumivore

FUMI- „fum. ceață”. ◊ L. fumus „fum” > fr. fumi-, engl. id. > rom. fumi-. □ ~gen (v. -gen₂), adj., care produce fum sau ceață; ~vor (v. -vor), adj., s. n., 1. adj., Care absoarbe fumul. 2. s. n., Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar.