FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. – Lat. fumarium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FUMÁR s. v. campadură, cămin, coș, horn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fumár s. n., pl. fumáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink