FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ♦ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonat, foarte otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁT ~ți m. Sare a acidului fulminic. ◊ ~ de mercur exploziv sub formă de praf cenușiu, foarte otrăvitor. /<fr. fulminate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁT s.m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = substanță explozivă de forma unei pulberi cenușii cu gust metalic, foarte otrăvitoare. [< fr. fulminate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁT s. m. sare a acidului fulminic. ♦ ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică. (< fr. fulminate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fulminát s. m., pl. fulmináți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fulminát n. (d. fulminant). Chim. Sare produsă pin [!] combinațiunea aciduluĭ fulminic cu o bază: fulminatu de mercur servește la fabricarea capselor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁ vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink