FULMINÁȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din fr. fulmination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁȚIE ~i f. Descompunere, reacție însoțită de detonație; explozie. [Art. fulminația; G.-D. fulminației; Sil. -ți-e] /<fr. fulmination
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen. -iei, var. fulminațiune s.f. / cf. fr. fulmination, lat. fulminatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FULMINÁȚIE s. f. detonare a unei substanțe explozive. (< fr. fulmination, lat. fulminatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fulmináție s. f. (sil. -ți-e), art. fulmináția (sil. -ți-a), g.-d. art. fulmináției; pl. fulmináții, art. fulmináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink